A lucra sistemic (gandirea sistemica) inseamna a renunta la toate ideile preconcepute si la tendinta de a judeca si de a ne agata de probleme: este dorinta sa descoperim, sa exploram si sa valorizam realitate a ceea ce exista deja in sistem, cu atentia pe deplin focalizata si avand incredere.
Daca problemele intr-o organizatie persista si orice alta interventie nu aduce rezultate consistente sau aduce doar o rezolvare temporara, atunci este evident ca sistemul are nevoie de altceva pentru ca partile sistemului sa-si poata revendica puterea lor legitima.
Lucrul sistemic sau abordarea sistemica (incluzand lucrul cu constelatii sistemice/constelatiii organizationale) este de preferat in urmatoarele situatii:
- tiparele se repeta in timp si spatiu, uneori chiar in mai multe locuri ale organizatiei
- cauza tiparului este neclara
- interventiile organizationale uzuale nu mai sunt de ajutor
- oamenii manifesta bunavointa pentru diferite solutii, insa interventiile uzuale nu functioneaza
- energia curge in afara sistemului
Lucrul sistemic/abordarea sistemica ofera oportunitatea unei schimbari fundamentale, pentru ca oamenii din sistem pot castiga astfel insight-uri legate de sistemul in care a aparut o problema specifica.
A lucra sistemic si a lucra cu constelatii organizationale cere insa anumite lucruri de la cei implicati:
Cere curajul de a da drumul ideilor preconcepute legate de ceea ce se intampla si de modul in care ar trebui rezolvate problemele. Pentru persoanele care trebuie sa raporteze evolutia proiectului la care lucreaza superiorilor e dificil sa nu aiba un plan prestabilit. Tocmai de aceea a lucra sistemic cere multa incredere din partea celor prezenti.
In primul rand, incredere ca sistemul va revela toata informatia si cunoasterea necesara legata de ce se intampla si de ceea ce este nevoie astfel incat sa fie efectuata si sustinuta schimbarea.
Apoi, incredere ca membrii sistemului, cu ajutorul cuiva din afara care poate privi si asculta cu o minte deschisa si fara prejudecati, va putea sa traduca aceasta informatie in actiune.
Si nu in ultimul rand incredere ca schimbarea poate sa apara fara niste pasi predeterminati, précis definiti ca intr-o reteta si fara deadline-uri. De asemenea, e necesara dorinta de a explora care este problema cu adevarat.
Atunci cand clientul are deja o idee preconceputa a ceea ce trebuie sa reprezinte rezultatul unei interventii de-ale sale – de exemplu reducerea numarului de oameni aflati in concediu medical cu un procentaj anume – atunci nu se poate lucra sistemic. Aceasta idee se aplica unor probleme care determina ce anume trebuie facut si cand. Desigur, exista intotdeauna o cauza evidenta si un scop.
Impreuna, putem explora sistemic care este motivul pentru care acel scop nu este inca indeplinit si care poate fi cauza ascunsa a numarului mare de angajati aflati in concediu medical. Pe masura ce problema este explorata, pot aparea interventii complet diferite care par sa nu aiba niciun fel de conexiune cu tema concediului medical.
Astfel, clientul se poate bucura de beneficiile curiozitatii, iar consultantul de libertatea de a actiona. Care ar putea fi problema in acest sistem? Ce ar avea sistemul nevoie ca intreg? –acestea sunt doar cateva din intrebarile care pot aparea intr-o abordare sistemica. Din momentul in care clientul si consultantul au stabilit o astfel de colaborare, calea devine deschisa.
Ceea ce numim abordare sistemica este o metoda aparuta din gandirea sistemica si care isi are radacinile in fenomenologie. Acest lucru implica dorinta de a pune deoparte toate cunostintele despre organizatii si sisteme si de a privi doar la ceea ce apare in moment, aici si acum.
Inseamna sa eliberam tot ce am invatat despre nevoile sistemelor. Sa ne abtinem de la a impune un model si din nou si din nou, sa ne propunem sa vedem lumea si sistemele asa cum sunt ele intr-un anumit moment.
Lasa un Comentariu