Constelatii familiale: Regulile unui sistem familial

Cand lucram cu constelatii familiale, realizam faptul ca o familie este un camp de energie, pe care il putem compara cu o retea. Acolo unde reteaua este defecta, totul in jur este slabit.

Campul de energie al familiei are ca lege nescrisa urmatorul fapt: toate formele de a provoca dezechilibre in jur cer rascumparare la un moment dat iar atunci cand lucram cu metoda numita constelatii familiale putem observa acest lucru.

Generatiile ulterioare vor sfarsi prin a plati ceea ce membrii familiei din prezent si din trecut nu au platit. Reteaua este impersonala. Prin metoda numita constelatii familiale putem ajunge la locul in care valorile nu au fost respectate si putem intrezari calea spre vindecare.

Cateva aspecte importante atunci cand lucram cu constelatii sistemice/constelatii familiale:

Apartenenta

Orice persoana nascuta intr-o familie are dreptul de a apartine, iar acest lucru nu poate fi luat in niciun fel nimanui, fara a aduce prejudicii campului.

Cand membrilor familiei le este negat acest drept, membri din generatiile anterioare vor fi prinsi in incurcaturi sistemice si vor repeta comportamentul care a dus la pierderea dreptului de apartenenta.

Victime si persecutori

In lucrul cu constelatii familiale, observam ca victimele si persecutorii isi apartin unii altora. Legatura dintre ei este mai puternica decat legatura pe care fiecare o are cu familia sa de origine.

Atunci cand victimele si persecutorii nu sunt reconciliati la nivelul sufletului, membri din generatiile ulterioare devin incurcati sistemic. Relatia atat de profunda dintre victime si persecutori ne demonstreaza astfel, inca o data, inutilitatea razbunarii in astfel de situatii.

Constiinta

Atunci cand lucram cu constelatii familiale, gasim trei niveluri de constiinta: constiinta familiala si sociala, constiinta sistemica si constiinta in cea mai inalta forma a sa.

Pentru a apartine familiei, platim un pret, prin faptul ca ne raportam la constiinta familiei. Aprobam grupurile pe care familia noastra le aproba si dispretuim grupurile pe care le dispretuieste familia noastra. Urmam religia si valorile familiei. Profesiile se aleg de cele mai multe ori tot in functie de preferintele familiale.

Noi apartinem insa si unor grupuri variate din societatea noastra: munca, cluburi, grupuri culturale, politice. Fiecare din aceste grupuri are constiinta sa, iar pentru a apartine trebuie sa aderam la aceste tipuri de constiita. Natiunea noastra are propria constiinta, iar noi suntem definiti prin apartenenta noastra si prin a fi de acord cu ea sau prin a ne revolta impotriva ei.

Constiinta si apartenenta creeaza excluziune. Apartenenta ne mentine in anumite grupuri si ne exclude din randul celorlalti. Hellinger spunea ca cele mai oribile fapte pot fi comise cu o constiinta impacata. Cele mai ingrozitoare razboaie sunt duse cu constiinta impacata, fiind duse in numele apartenentei la o forma de constiinta sociala.

Constiinta sistemica

Constiinta sistemica este un camp de energie, un model. Regulile sale guverneaza relatiile din familii timp de generatii. Natura sa este dragostea cea mai profunda si impersonala, onoarea si respectul. Aceasta constiinta este impersonala si transpersonala, neputand fi negociata la nivel individual.

Regulile sunt in mod esential pur biblice: cele zece porunci. Omoram, furam, mintim, comitem adulter si din asta rezulta suferinta in familia noastra pe parcursul generatiilor.

Daca nu ne onoram parintii, suntem dezorientati in viata de zi cu zi: in viata, in relatii, in intentia noastra de a avea succes si sanatate – pentru ca ne privam pe noi insine de suportul care vine de la stramosii nostri, de la generatiile din spate si prin ei la noi, la nivel energetic.

Este ca si cum am indeparta radacinile unui copac mare care astfel nu mai poate ramane drept si nu mai poate nici trai si nici inflori. Cand aceste reguli nu sunt ascultate, noi si descendentii nostri platim un pret.

Constiinta in cea mai inalta forma a sa

Acesta este nivelul universal de constiinta sistemica. Este calea profund spirituala care ne ghideaza spre Intreg. Cand servim acestei constiinte, apreciem valorile sale mai mult decat pe cele ce tin de constiinta familiei, sacrificand astfel apartenenta noasta la constiinta familiei si platind astfel pretul care decurge de aici. Sacrificam apartenenta noastra pentru aceasta chemare mai mare.

A primi si a oferi

O relatie cere un permanent echilibru intre a primi si a oferi, iar armonia exista atunci cand cele doua sunt in echilibru. Atunci cand iubim pe cineva, daruim; cel iubit da inapoi putin mai mult; noi, la randul nostru, oferim putin mai mult si fericirea se construieste din acest dans continuu.

Apoi, atunci cand vine un moment dificil, vom fi tentati sa raspundem cu durere la durere, iar pericolul este acela de a intra intr-o spirala a unei suferinte in crestere. Daca intelegem insa ce se petrece, putem sa oferim mai putina durere si sa ne intoarcem la o spirala ascendenta a fericirii.

Recunostinta este un mod de a continua sa dai si sa primesti.

Respect si onorare

A ne onora stramosii si parintii este de datoria noastra. In relatie cu ei suntem copii si trebuie sa ne purtam ca atare. Asta inseamna ca trebuie sa avem incredere in ei ca se descurca cu problemele lor. Nu trebuie sa fim ingamfati si sa ne imaginam ca putem lua toate astea pe umerii nostri.

De exemplu, atunci cand o casnicie nu merge bine, un copil isi va lua pe umeri povara de a-l face fericit pe unul sau pe altul dintre parinti.

Adesea in timpul unei constelatii familiale, un copil este rugat sa spuna catre parintele sau: “Tu esti adultul si eu sunt copilul. Eu sunt mic iar tu esti mare.” Cand isi elibereaza astfel poverile pe care le-a luat asupra sa inca din copilarie, simte o eliberare uriasa.

Este nepotrivit pentru noi sa ne criticam parintii si stramosii sau sa ne consideram deasupra lor. Este nepotrivit sa ii tratam ca pe prietenii nostri. Parintii sunt parinti. Nu sunt prieteni. Parintii nu ar trebui sa faca confesiuni copiilor.

Multe lucruri care s-au intamplat intre adulti nu au legatura cu copiii lor, nici macar cu copiii lor adulti. Pentru cei din anii 60, al caror ideal era sa ne tratam copiii ca prieteni si egali si sa impartim totul cu ei-inclusiv problemele noastre adulte-a accentua importanta asumarii integrale a rolului parental este o revelatie.

Vina si inocenta

Sentimentele de vina si de vinovatie cresc din constiinta noastra personala si sunt legate de conditionarile noastre sociale. Ele nu servesc in mod necesar valorilor noastre morale.

Ne simtim nevinovati cand ne comportam in moduri care ne asigura apartenenta la grupuri importante pentru noi si vinovati cand ne comportam in feluri care ne pun apartenenta in pericol.

O femeie care are o aventura pune in pericol apartenenta ei la familia pe care a creat-o si se simte vinovata. O persoana intr-o miscare de rezistenta care ascunde o victima de persecutorul ei pune in pericol apartenenta la tara sa, dar se simte inocent.

Hellinger a aratat ca vina si inocenta nu sunt la fel precum binele si raul. Lucrurile rele sunt facute cu o constiinta buna atunci cand ne asigura apartenenta si supravietuirea.

Lasa un Comentariu