Fenomenologie si constelatii sistemice:
Multe abordari terapeutice sunt bazate pe ideea ca fiecare intalnire dintre terapeut si client este o intalnire noua si unica. Terapeutul trebuie sa raspunda in mod spontan fiecarei situatii.
Aceasta abordare numita fenomenologie este intalnita si in lucrul cu constelatiile sistemice si aici ne referim si la constelatii familiale si la constelatii organizationale. Atunci cand ramanem blocati in amintiri despre un anumit client sau despre o situatie similara, putem contribui la distorsionarea perceptiei despre acel client sau acea situatie.
Hellinger a largit si a definit acest concept in munca de constelatii familiale si organizationale, vorbind despre conceptul de fenomenologie si de constientizare a prezentului.
In abordarea numita fenomenologie, exista trei feluri de constientizare: constientizarea simturilor, care ne conecteaza cu lumea din jurul nostru. De exemplu: in acest moment, vad literele de pe monitor si aud zgomotul facut de computer. Aud zgomotul traficului de pe strada si miros ploaia.
Apoi, exista constientizarea lumii mele interioare, ceea ce include tot ceea ce simt in corpul meu: tensiune musculara, miscari, expresii ale corpului. In acest moment simt presiunea degetelor pe tastatura si spatele meu care se rezeama de scaun.
Aceste doua moduri de constientizare includ tot ceea ce stiu despre realitatea curenta. Acestea sunt faptele existentei mele in acest moment. Niciun punct de vedere teoretic nu poate altera sau sterge aceasta realitate.
Cel de-al treilea tip de constientizare este diferit prin faptul ca are de-a face cu lucruri si evenimente care nu exista in realitatea acestui moment de timp. Aceasta constientizare este bazata pe imaginatie.
In aceasta categorie experimentam amintiri, asteptari, fantezii, explicatii, interpretari, comparatii si planuri. Acest fel de constientizare are legatura cu realitatea, dar nu este nici directa nici nefiltrata.
Constiinta noastra este un fel de lumina, intotdeauna focalizata pe constientizarea momentului. Orice lucru in afara de aceasta constientizare este valabil, dar neinregistrat in moment.
Daca acord atentie culorilor din mediul inconjurator, zgomotele din prezent se duc in fundal. Cand observ zgomotul computerului, nu mai bag de seama sentimentul pe care mi-l creeaza degetele mele pe tastatura. Daca ma gandesc la plimbarea pe care am facut-o ieri, imping constientizarea vizuala a momentului undeva in afara constientei mele.
Cu cat e mai directa constientizarea prezentului, cu atat mai mult privesc si ascult si cu atat mai puternica este conectarea mea la realitate in acest moment. Cu cat ma focalizez mai mult pe idee, ganduri, ipoteze si consideratii, cu atat mai mult imi scapa momentul.
Forta schimbarii vine din a lua contact cu prezentul. In mod normal, numai o portiune a atentiei noastre este focalizata in momentul de contact cu alta persoana. In acelasi timp visam, gandim, interpretam si judecam.
Experientele anterioare ne conduc spre a formula ipoteze pentru ca in acest fel sa incercam sa explicam ce se intampla in fata noastra. Numai constientizarea noastra senzoriala ne aduce in contact direct cu ceea ce este.
Hellinger descrie relatia dintre constientizare si gandire, conturand astfel intelesul conceptului de fenomenologie:
“Exista multe cai catre adevar. Eu ma acordez la o cale familiara mie, dar exista multe altele. Este remarcabil faptul ca exista atat de multi compozitori care scriu atat de multa muzica diferita. Fiecare persoana are o revelatie personala, fiecare melodie este diferita si fiecare este minunata in felul ei. Intr-o situatie, doi oameni nu pot privi la fel. Cand fiecare din noi avem o revelatie, revelatia unuia va fi diferita de a celuilalt. Plinatatea vietii nu poate fi redusa la o singura cale.
Insight-ul provine din constientizare. Multi oameni fug de constientizare, facand presupuneri sau obiectii bazate pe a gandi in loc de a vedea. Este mult prea usor. Cand insa constientizarea intalneste gandirea, ele se avantajeaza reciproc. A gandi fara constientizare ne mentine in a circula in jurul aceluiasi lucru-in jurul a ceea ce este deja cunoscut. Nu exista revelatii noi care sa provina exclusiv din gandire. Revelatiile provin din constientizare, urmate de gandire. Incepe cu constientizarea si continua cu gandirea.”
Sarcina nu este aceea de a opri gandirea, ci mai degraba aceea de a privi si de a asculta si de a lasa deoparte orice ipoteza de lucru. Implica o tensiune continua intre constientizarea directa a momentului si procesul gandirii care este declansat.
Cu cat ramanem mai strans cantonati in niste ipoteze, cu atat mai probabil este ca vom pierde schimbarile impredictibile care se intampla in moment.
Cu cat mai apropiati suntem de moment, cu atat este mai usor sa simtim propria cale in necunoscut. Iar aceasta este abordarea fenomenologica sau fenomenologie, folosita in constelatii familiale si organizationale.
Lasa un Comentariu