Se pare ca exista cateva principii generale care ies la iveala din nou si din nou in lucrul cu organizatii. Astfel, exista trei principii de baza care se manifesta in organizati:
- sistemele organizationale vor sa fie complete
- sistemele organizationale vor sa fie deschise schimbului, la nivel intern si extern
La acestea se adauga un nou principiu, din ce in ce mai observabil in lucrul cu organizatii: Sistemele organizationale vor sa-si atinga destinul.
Aceste principii naturale pot, intr-o mare masura, sa influenteze modul in care o organizatie este infiintata, se stabilizeaza si se dezvolta.
Aceste tendinte si principii legate de modul in care se comporta organizatiile nu au fost inventate sau construite si nici nu sunt produsul vointei omenesti sau al fanteziei. Aceste principii au fost observate si recunoscute ca fiind intrinseci sistemelor sociale, inclusiv la nivel de organizatii.
- Sistemele vor sa fie complete
Sistemele organizationale vor sa fie complete. Acesta este un principiu fundamental, pur si simplu pentru ca se pare ca este in natura sistemelor organizationale sa-si doreasca acest lucru.
Orice element din alcatuirea unei organizatii, in acest moment sau in trecut, are un drept egal la un loc in sistem, pentru totdeauna. Chiar daca aceasta persoana, departament sau proces de productie este disfunctional in prezent.
In mod similar cu sistemele familiale, in care nu conteaza daca cineva traieste sau a murit, pentru o organizatie nu este important daca un individ, un departament, o functie, un scop sau un concept este inca fizic sau temporar parte din organizatie.
Cum este atunci posibil ca un element, care candva a folosit la formarea organizatiei, este apoi exclus si nu mai este parte din ea? Acest lucru se intampla atunci cand cei din sistem vor sa uite de acel element, sa-l priveasca ca pe o risipa de timp si energie, sa vorbeasca despre acel lucru intr-o maniera condescendenta sau sa puna acel lucru intr-un loc ascuns. In orice fel i s-ar refuza unui element locul de drept, inseamna excluziune.
Aceasta nevoie a organizatiilor de a fi complete este adesea confundata cu intrebarea daca unele aspecte ale organizatiilor devin, in timp, functionale sau disfunctionale.
In mod firesc, scopul organizatiilor de la momentul infiintarii este foarte probabil sa fie depasit si de aceea sa fie considerat disfunctional in prezent. Acest lucru se intampla pentru ca societatea a evoluat foarte mult iar acum e nevoie de stabilirea unor scopuri care sunt mai relevante in aceste vremuri. Acest lucru este insa foarte diferit de a nega unui scop vechi locul sau de drept.
Atunci cand excluziunea lucreaza in sens invers, efectele sale pot fi chiar mai puternice. Daca organizatia se agata de un scop care nu mai este folositor societatii, atunci ce este exclus din acel scop? Societatea.
- Sistemele vor sa traiasca intr-un schimb continuu
Organizatiile sunt vii si toate sistemele vii presupun anumite lucruri pe care nu se pot opri sa le faca. Unul din ele este schimbul: o miscare continua intre a da si a primi.
Motorul acestui schimb care aduce viata in companii si intre companii si piata, este o fluctuatie permanenta si o lipsa de echilibru intre a da si a primi.
La nivelul micro, lucrurile functioneaza astfel: cineva iti da ceva. In acel moment, simti o presiune de a oferi ceva in schimb. Daca dai ceva mai mult decat ai primit in prima instanta, atunci celalalt simte presiunea de a oferi ceva inapoi si atunci incepe un schimb intre a da si a primi.
In organizatii acest schimb functioneaza in acelasi fel, insa ceea ce circula nu este reprezentat intotdeauna de bani. O organizatie ofera angajatilor un venit. Dar ofera si siguranta, sansa de a fi parte la ceva, de a se bucura de status intr-un loc in care talentul poate fi valorizat.
La schimb, angajatii ofera talent, timp, implicare, creativitate, munca, pasiune. Acest schimb se intampla atat in cadrul organizatiei cat si intre organizatii si lumea din afara.
Lasa un Comentariu